Cartea preferată a copilăriei mele

Discuții despre scriitorii români și operele lor.
Apariții editoriale românești. Recenzii de carte.

Scrie un răspuns

Avatar utilizator
Emilian
de-al casei
de-al casei
Mesaje: 35

Cartea preferată a copilăriei mele


Când eram mic, mama nu m-a lăsat să-mi pierd timpul mâzgâlind cărți de colorat.
Pe la șapte ani (cam așa) am început să mearg cu ea la librărie pentru că n-aveam încotro.
(h)
Lucrul pe care l-am apreciat cel mai tare? Fiecare carte deschisă avea mirosul acela specific de tuș proaspăt tipărit (miros pe care îl iubesc și-n ziua de azi).
(3)
În astfel de condiții am făcut cunoștință cu o carte pentru copii numită „Cartea cu APOLODOR” de Gelu Naum.
Am iubit cartea aceea de poezii în care personajul principal era un pinguin. Am recitit-o de foarte multe ori (avea și desene frumoase).

Imagine
La circ, in Targul Mosilor,
Pe gheata unui racitor,
Traia voios si zambitor
Un pinguin din Labrador.
-Cum se numea? Apolodor.
-Si ce facea? Canta la cor.

Deci nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator,
Facea si el ce-i mai usor:
Canta la cor, era tenor.
Grasut, curat, atragator,
In fracul lui stralucitor,
Asa era Apolodor.

Si intr-o zi, Apolodor,
Spre deznadejdea tuturor,
Asa a spus: Mi-e dor! Mi-e dor!
De fratii mei din Labrador.
Care este cartea preferată a copilăriei tale?

Avatar utilizator
ursulescu83
junior
junior
Mesaje: 28

Cartea preferată a copilăriei mele


„Winnetou” de scriitorul german Karl May.
(h)
Povestea indianului Winnetou m-a ținut cu sufletul la gură. Cum să nu dai pagină după pagină când aventurile se succedau una mai temerară ca alta. Cai care alergau ca vântul, împușcături precise de la mare distanță, lupta binelui cu răul.

Cred că aș reciti-o și acum.

Imagine
Semnătura mea? kakashkhsieieytijfhsfgdjfgdjfg :)

Avatar utilizator
aLeX
Membru activ
Membru activ
Mesaje: 52

Cartea preferată a copilăriei mele


Mi-a plăcut tare mult „Fram, ursul polar”, dar cred că cel mai mult am iubit cartea „Robinson Crusoe”. A fost genială, trebuie să recunosc. Mereu am fost fascinat de inventivitate, de ce poți construi doar cu niște resurse primare (apa, lemn etc.). Cred c-a fost prima carte pe care am citit-o chiar pe nerăsuflate și pe care nu am putut s-o las din mână nicicum. Bine că mi-am amintit de ea acum, ar trebui s-o recitesc!
„Pe omul apropiat îl înțelegi pe deplin doar atunci când te desparți de el.” (Un cuib de nobili de I.S. Turgenev)

Avatar utilizator
Lina
Membru activ
Membru activ
Mesaje: 52

Cartea preferată a copilăriei mele


Topicul acesta mi-a adus aminte de copilărie. Îmi place!

Nu mai știu exact care este preferata, dar mi-au plăcut mult „Aventurile lui Huckleberry Finn” și „Aventurile lui Tom Sawyer” de Mark Twain. Și eu căutam comori, așa că i-am înțeles, iar prietenia lor m-a inspirat.

Le-aș reciti și acum, adult fiind. (h)
„Dacă vrei să faci ceva în viață, trebuie să fii mai puternic decât frica.” (Translatorul de Daoud Hari)

Avatar utilizator
Karla
membru VIP Jr.
membru VIP Jr.
Mesaje: 101

Cartea preferată a copilăriei mele


Sincer m-a emoţionat când am citit subiectul de pe această pagină.

Nu ştiu dacă vă aduceţi aminte de ''Aventurile lui Habarnam'' de Nikolai Nosov dar asta e cartea care îmi aduce aminte de anii frumoşi ai copilăriei.

Ţin minte că m-a impresionat personajul amuzant pe nume Habarnam care era opusul tuturor celorlalte personaje şi se punea singur în tot felul de situaţii mai mult sau mai puţin amuzante. Însă ţin minte că în final personajul acesta micuţ a ieşit învingător şi şi-a găsit rostul şi calea.

E o carte extrem de simpatică cu tot felul de caractere trăznite. Mi-ar face plăcere să o recitesc chiar dacă e o carte pentru copii (12)
„Nu există întrebări proaste, doar oameni proști.” (Scott Adams)

Imagine

Avatar utilizator
Felix
Membru activ
Membru activ
Mesaje: 52

Cartea preferată a copilăriei mele


Cartea preferată a copilăriei mele este „Pollyanna - secretul mulțumirii”, scrisă de Harriet Lummis Smith.

Cartea prezintă istoria tragică a unei tinere căreia îi murise mama de când era mică, iar tatăl îi murise la câțiva ani după moartea mamei sale. Însă, până ca tatăl ei să moare, acesta o învățase un joc ciudat, numit jocul mulțumirii. Totul a început de la o pereche de cârje pe care micuța Pollyanna, care-și dorea foarte mult o păpușă, le-a primit. Cum să fie mulțumită de perechea ei de cârje?

Ei bine, a ajuns să fie mulțumitoare pentru mult mai multe lucruri. Spiritul de recunoștință se molipsește și la mătușa ei, Polly, o femeie rece și distantă.

Dacă n-a ajuns încă în mâinile tale, caut-o și citește-o. :)
„Indiferent ce faci în viaţă, va fi nesemnificativ. Dar e foarte important să o faci.” (Mahatma Gandhi)

Citate despre scriitori si scris
RobotzeLuL ku CitaTe

Aşa cum sunt, trebuie să fiu căutat în ceea ce scriu. Căci ceea ce scriu este rezultatul exact şi chibzuit a ceea ce gândesc şi văd.
Antoine de Saint-Exupery