Romanele polițiste. Cu ce rămâi în cap după?

Discuții despre scriitorii români și operele lor.
Apariții editoriale românești. Recenzii de carte.

Scrie un răspuns

Avatar utilizator
LaUra
junior
junior
Mesaje: 23
Localitate: Pandora

Romanele polițiste. Cu ce rămâi în cap după?


E o pierdere de timp să citești romane polițiste, chiar dacă - pe moment - te încântă rezolvarea crimelor.
(1)
După ce ai terminat cartea, pune-o în raft și încearcă să te întrebi după o lună:
Despre ce era vorba?
Ce am învățat din cartea aceea?
(6) Răspunsul este în 99% din cazuri...
NIMIC.
Imagine

Avatar utilizator
aLeX
Membru activ
Membru activ
Mesaje: 52

Romanele polițiste. Cu ce rămâi în cap după?


Nici eu nu sunt fan al romanelor polițiste să fiu sincer, dar chiar cred că poți rămâne cu destul de multe după o astfel de operă.
De exemplu, dacă citești un roman despre un anume detectiv care încearcă să găseasca infractori, criminali în serie etc (Sherlock Holmes de exemplu), poți să înveți ce greșeli au făcut criminalii de au fost prinși, sau, ca să luăm partea mai bună, poți să înveți ce gândește detectivul care prinde în final răufăcătorul. Chiar ai o grămadă de învățat, zic eu.
„Pe omul apropiat îl înțelegi pe deplin doar atunci când te desparți de el.” (Un cuib de nobili de I.S. Turgenev)

Avatar utilizator
Alin R. Pascu
Nou venit
Mesaje: 7
Localitate: București

Romanele polițiste. Cu ce rămâi în cap după?


Da! Dacă te pregătești pentru o carieră de polițist, cărțile de genul sunt bune.
(5)
De exemplu „Cianură pentru un surâs” de Rodica Ojog Brașoveanu. (3)

Imagine

Dar în rest, nu prea îți rămân multe chestii în cap.

Avatar utilizator
Karla
membru VIP Jr.
membru VIP Jr.
Mesaje: 101

Romanele polițiste. Cu ce rămâi în cap după?


Sincer la vârsta de acum nu aş mai citi romane poliţiste însă ţin minte că în şcoala generală le citeam şi chiar îmi plăceau.

Mă fascinau diversele situaţii prezentate, intriga, personajele bizare, felul în care se rezolvau anumite cazuri.

Ce mai era interesant...felul în care era construit personajul negativ si cum dispărea câteodată din peisaj ca din senin.

Dacă eşti pasionat de romanele poliţiste nu e un lucru rău, poate mai târziu unii chiar îşi contruiesc o carieră şi anumite elemente din cărţi îî ajută cumva (11)
.
„Nu există întrebări proaste, doar oameni proști.” (Scott Adams)

Imagine

Avatar utilizator
Felix
Membru activ
Membru activ
Mesaje: 52

Romanele polițiste. Cu ce rămâi în cap după?


Nici eu nu sunt fan al cărților polițiste.

Am încercat câteva până în prezent, însă nici măcar una n-am reușit s-o duc la bun sfârșit.
Mă gândeam că, pur și simplu, ține de preferințe, de gusturi.

Personal prefer mai degrabă să citesc romane istorice decât cele polițiste. Măcar așa, într-o oarecare măsură, mai învăț lucruri ce țin de cultură și de o perioadă anume din istorie. Cred c-aș fi mai câștigat dac-aș face așa.
„Indiferent ce faci în viaţă, va fi nesemnificativ. Dar e foarte important să o faci.” (Mahatma Gandhi)

Avatar utilizator
Adam și Eva
de-al casei
de-al casei
Mesaje: 50

Romanele polițiste. Cu ce rămâi în cap după?


LaUra scrie: E o pierdere de timp să citești romane polițiste
Wow! Asta merge ca titlu de știre senzațională!
Hai să nu îi jignim pe cei care pentru asta trăiesc. Abia așteaptă să mai iasă un roman polițist și să-l devoreze.

Nu cred că sunt chiar de lepădat.
Spre exemplu, rezolvarea anumitor cazuri, aparent imposibile și psihologia personajelor sunt lucruri extraordinar de grele de scris.

Să poți păstra suspansul și misterul până în punctul în care vrei să i-l dezvălui cititorului e un mare lucru.
Treaba scriitorului e să ridice o problemă, nu să o rezolve. (Cehov)

Citate despre scriitori si scris
RobotzeLuL ku CitaTe

Literatura e un domeniu îngrozitor. E tortură. Oribil.
Scrii și iar scrii, apoi arunci totul la gunoi fiindcă îți dai seama că nu e bun de nimic.
Te-aș sfătui să te oprești acum. N-ai vrea să-ți faci așa ceva.

Philip Roth