Disecția unei cărți (sau cum să intri in mintea scriitorului)

Ești scriitor în devenire?
Perfect! Aici poți schimba idei despre scris.

Scrie un răspuns

Avatar utilizator
aLeX
Membru activ
Membru activ
Mesaje: 52

Disecția unei cărți (sau cum să intri in mintea scriitorului)


Vi s-a întâmplat vreodată să vă întrebați
Oare cum a scris X cartea asta? Ce metodă a folosit?
Mie mi s-a întâmplat și nu o dată.
(8)

Imagine

Să zicem că o carte are 150 de capitole, da? Un exemplu.

Metoda mea este să scriu în doar două propoziții cuprinsul unui întreg capitol (sinteză).

Voi reduce astfel o carte de 150 de capitole la 150x2=300 de propoziții.
(p)
Apoi voi încerca să simplific cât mai mult fiecare propoziție în parte (să o fac de 4-5 cuvinte). Hai 5!

Avem 300 de propoziții a câte 5 cuvinte = 1.500 de cuvinte adică trei pagini.

De la 150 de capitole la trei pagini.

Acum am altă viziune, văd mai bine cum se leagă lucrurile de la introducere până la punctul culminat și final.

Uneori lucrurile sunt atât de simple încât te întrebi:
Cum de a putut X să creeze ditamai cartea dintr-un plan atât de simplu?
===================
PS:
N-am încercat niciodată INVERS. Să recompun cartea pornind de la acele 3 pagini.

Dar jur că, dacă aș schimba câteva idei pe ici-colo în acele 3 pagini, ar ieși o carte cu totul nouă.

Și n-ar fi plagiat. Cel mult... adică... (6)

Fir-ar! Ar fi plagiat!
„Pe omul apropiat îl înțelegi pe deplin doar atunci când te desparți de el.” (Un cuib de nobili de I.S. Turgenev)

Avatar utilizator
Karla
membru VIP Jr.
membru VIP Jr.
Mesaje: 102

Disecția unei cărți (sau cum să intri in mintea scriitorului)


Daaaa...mi s-a întâmplat de multe ori să mă întreb cum a conceput autorul X cartea respectivă?

De exemplu Crimă şi Pedeapsă a lui Dostioevski. Sincer, am stat şi am analizat-o pe toate părţile şi m-am gândit la un moment dat: dacă autorul se aseamănă cu personajul principal?

Dacă vreodată autorul a avut aceleaşi idei, când era mai tânăr? Dacă în mintea autorului erau acele sentimente, acele frământări şi gânduri şi ştiind că n-ar fi capabil de crimă i le-a pus în cârca lui Raskolnikov?

De unde i-a venit firul poveştii? Geniu sau gândurile erau deja acolo?

Dar dacă sub masca personajelor sunt de fapt persoane care făceau parte din cunoştinţele autorului?

Nu mai merg mai departe că aş pune o grămadă de întrebări. (3)

Foarte bună întrebarea, Alex!
„Nu există întrebări proaste, doar oameni proști.” (Scott Adams)

Imagine

Avatar utilizator
Valar Morghulis
Membru activ
Membru activ
Mesaje: 52

Disecția unei cărți (sau cum să intri in mintea scriitorului)


Dacă în mintea autorului erau acele sentimente, acele frământări şi gânduri şi ştiind că n-ar fi capabil de crimă i le-a pus în cârca lui Raskolnikov?
Apoi, clar că da.
Așa se întâmplă: autorul e „iepure” și nu are curaj să omoare o biată bătrână cu toporul, DECI îl cheamă pe Raskolnikov și-i spune:
Băiete! Aici băiete... așa. Șezi!
Vrei un os?
E simplu: tot ce ai de făcut e s-o omori pe baba aia. Aș face-o eu, dar mi-e lene.
Uite, eu o să stau pe margine și-o să notez totul.
(e)
Hai, ATAC Raskolnikov!

Am zis „ATAC!” nu aport, fir-ai tu să fii!
Ooof, personajele astea... nu te mai ascultă. Te lasă când ți-e lumea mai dragă.
(1)
Ah, uite-l că vine înapoi!
Bravo, Raskolnikov! Atac, băiete! Uite baba! Baba!!
„Winter Is Coming” (Game of Thrones)

Avatar utilizator
Eliza
Membru activ
Membru activ
Mesaje: 88
Localitate: Book Landia

Disecția unei cărți (sau cum să intri in mintea scriitorului)


Eu de cate ori citesc o carte in care naratiunea se petrece la persoana I am senzatia ca autorul e tot una cu naratorul si ca e imposibil ca el sa nu fi cunoscut si in viata reala acele personaje sau sa nu fi trait lucrurile pe care le povesteste acolo. Si de cate ori mi se intampla asta am si tendinta sa ma gandesc la cum i-as transforma eu in personaje pe cei pe care ii cunosc si ... cum i-as descrie, cum le-as da "viata" in scris.

Pe de alta parte, mereu m-am intrebat daca nu cumva avem tendinta sa disecam prea mult ceea ce citim. Mi se intampla asta mai ales la scoala, atunci cand aveam de comentat poeziile. Ma gandeam mereu ca poate autorul a scris versurile, pur si simplu, dintr-o suflare, dintr-o ideea buna pe care a asternut-o in scris in doi timpi si trei miscari, iar noi luam cuvant cu cuvant si ii disecam omului creatia si o analizam poate din cu totul si cu totul alta perspectiva decat ar fi avut el in minte atunci cand a scris.
Nimic din ce e omenesc nu-mi este străin...

Citate despre scriitori si scris
RobotzeLuL ku CitaTe

Puţini scriitori celebri au scăpat de dizgraţie. Aproape toţi poeţii care au avut succes au fost calomniaţi.
Voltaire